Ideea de a oferi un inel in semn de logodna nu este un obicei nou. Se stie ca romanii obisnuiau sa ofere la logodna inele din metal, iar mai tarziu acestea au fost inlocuite cu cele din aur. Acest obicei a disparut apoi pret de cateva sute de ani, pana cand, in secolul XII, Papa Inocentiu al III-lea a introdus noi legi privind casatoriile. Toate casatoriile trebuia sa aibe loc in biserica si mireasa trebuia sa primeasca un inel. Tot mai des, cuplurile ajungeau sa astepte o perioada intre logodna si casatorie. Astfel, aristocratii din Europa au inceput sa ofere inele de logodna iubitelor, in timp ce numarau zilele pana la nunta.
La sfarsitul secolului 19, unele femei din America primeau inca in semn de logodna degetare, iar dupa casatorie taiau varful degetarului si il purtau drept inel.
Daca moda inelului de logodna dateaza de secole, folosirea diamantelor in cadrul cererii in casatorie este mult mai actuala. Mult timp, pur si simplu nu existau prea multe diamante pe piata. Primul inel de logodna cu diamant, consemnat de istorici a fost cel oferit de arhiducele Maximilian al Austriei Mariei de Borgogna, in anul 1477.
„A Diamond is Forever”
Abia in anul 1870 au fost descoperite zacaminte de diamante in Africa de Sud, iar in 1888, mai multe astfel de mine s-au asociat formand De Beers Mining Company. Compania a ajuns sa controleze piata mondiala de diamante pastrand pretul foarte sus pentru a crea imaginea unui lucru foarte rar. Din anul 1930, reprezentantii De Beers au impus moda inelelor de logodna cu diamante. In anul 1938 insa, De Beers se afla in cadere. Pretul diamantelor si cererea scazusera inca din 1919, iar economia de piata ii facuse pe oameni sa opteze mai mult pentru inele din metale pretioase, decat pentru cele cu pietre pretioase. Compania avea nevoie de un restart si de aceea a inceput o colaborare cu agentia newyorkeza N. Y. Ayer in incercarea de a convinge americanii ca au nevoie de diamante. A urmat cea mai de efect campanie publicitara din toate timpurile, care a apelat la cele mai mari staruri de la Hollywood si la marii creatori de moda pentru a impune moda inelelor cu diamante. Planul a mers perfect si in primii trei ani de campanie vanzarile de diamante au crescut in America cu 50 %.
In anul 1947, aceeasi agentie de publicitate a inventat sloganul „A Diamond is Forever”, pe care De Beers avea sa il foloseasca timp de 70 de ani. Gratie acestui slogan americanii au ajuns sa creada ca importanta diamantelor este data de durabilitatea lor, devenind simbol al iubirii vesnice. Pe parcursul a 20 de ani, 80 % dintre miresele din America au purtat inele de logodna cu diamante.
Lupta pentru inel dupa ruperea logodnei
Sumele imense de bani care se invart in jurul industriei de bijuterii au facut insa ca inelele de logodna cu diamante sa reprezinte nu doar un simbol al iubirii, ci si o investitie uriasa. Asa s-a ajuns ca, in cazurile ruperii logodnei, atat femeia cat si barbatul sa isi doreasca sa ramana cu pretioasa bijuterie. De aceea au aparut legi, care difera de la un stat la altul in America si de la o tara la alta. In New York de exemplu, daca nu se ajunge la casatorie, atunci inelul apartine celui care l-a oferit. Si in statul Montana inelul de logodna este considerat un dar obisnuit care din punct de vedere legal poate fi luat inapoi.
Chestiunea devine si mai complicata in alte state si prevede ca un inel de logodna ramane in posesia femeii, chiar daca logodna a fost rupta, doar daca inelul a fost oferit in ziua de nastere sau intr-o vacanta.
In Canada, indiferent cine rupe logodna, dreptul de a pretinde inelul apartine ambilor fosti parteneri. In Anglia, legea prevede ca o logodnica poate fi obligata sa inapoieze inelul doar daca a existat vreun angajament legal intre cei doi, care sa prevada acest lucru.
Astfel, piata de inele de logodna din aur si diamante este astazi o adevarata industrie care nu mai aminteste cu nimic de primele simboluri ale logodnicilor din secolele trecute.
