Cafeaua, una dintre cele mai savurate băuturi la nivel mondial în prezent, are o istorie lungă și zbuciumată. Nu s-a bucurat de aprecierea și de prestigiul de azi dintotdeauna, ba din contră. Care este, însă, istoria sa? Nu doar a cafelei ca băutură, ci a plantei de cafea și a cafelei boabe.
Originea și istoria cafelei boabe datează din secolul 10 și poate chiar mai devreme, dacă e să dăm crezare unor legende. Cafeaua boabe a fost descoperită în Etiopia, în Africa, dar primele dovezi substanțiale despre cafea, ca băutură, datează din secolul 15, din mănăstirile Sufi din Yemen. Până în secolul 16, cafeaua boabe a străbătut restul Orientului Mijlociu, ajungând până în India, Iran, Turcia și nordul Africii. Ulterior, cafeaua s-a răspândit în Balcani, Italia și apoi în restul Europei, Asia de Sud-Est și, în fine, America.
La fel cum s-a răspândit cafeaua boabe și băutura cafea, s-a răspândit și numele acesteia. În Europa, cafeaua a fost introdusă de turci, care-i spuneau ”kahve”. Aceștia au preluat numele de la arabi, ”qahwah”, cuvânt care de fapt e numele unui tip de vin, care vine de la ”qaha” (a te sătura, a nu simți foamea), aluzie la reputația băuturii de a suprima apetitul. O altă variantă a etimologiei cafelei este cuvântul arab ”quwwa”, care înseamnă ”putere” sau ”energie” sau cu numele regatului medieval Kaffa, din Etiopia.
Ajunsă în Europa, cafeaua era inițial accesibilă doar nobililor, având un preț prohibitiv pentru ceilalți cetățeni. Negustorii venețieni, care importau cafeaua boabe de la turci, o vindeau extrem de scump, astfel că aceasta a devenit o băutură doar a celor avuți, inițial.
Cafeaua boabe, ca și băutura cu nume cafea au avut mult de suferit. Șarlatani ai profesiei medicale au profitat de faptul că băutura nu era încă prea cunoscută în Europa, pentru a susține că aceasta ar avea proprietăți miraculoase și înșelând oamenii de bună credință, cărora le cereau sume mari de bani în schimbul ei. Dacă unii o considerau panaceu, alții o numeau de-a dreptul otravă. În Franța și Anglia medievală existau oameni care acuzau cafeaua că ”ar produce melancolie”. În schimb, doctorul Thomas Willis (1621-1673), un distins medic de la Oxford, pe care Antoine Portal (1742-1832) l-a numit ”unul dintre cele mai mari genii care au trăit vreodată”, afirma că trimite uneori pacienții săi la cafenea, mai degrabă decât la farmacie.
Prietenii cafelei susțineau că aceasta ar fi un remediu pentru starea de ebrietate. Un scriitor a susținut chiar că e foarte bună și utilă ca deodorant. Un alt scriitor, Richard Bradley, a mers mai departe, spunând că, cafeaua e bună în tratarea ciumei. În fine, a trecut mult timp până cafeaua a scăpat de ”tinichelele” pe care diverși prieteni sau dușmani i le-au agățat de coadă.
În prezent, chiar, cafeaua boabe și băutura preparată din ea, sunt încă subiecte de controverse. Unii oameni de știință laudă beneficiile cafelei, băută cu moderație, în arderea grăsimilor, în scăderea riscului de diabet, în protejarea de Alzheimer sau Parkinson, în protejarea ficatului și în lupta împotriva depresiei, printre multe altele. Alții, însă, vorbesc de riscurile de ulcer, probleme de inimă, de rinichi, ca să nu mai vorbim de efectul de laxativ al acesteia.
