Anxietatea este cea mai frecventa tulburare mintala, fiind prezenta la numerosi adulti, adolescenti sau copii. Fiind atat de frecventa, este adesea gresit inteleasa sau subestimata. Unele dintre miturile comune despre anxietate includ faptul ca aceasta boala nu este suficient de grava pentru a fi necesar tratament psihiatric. De asemenea, circula o multime de alte mituri, multe dintre ele foarte periculoase pentru evolutia tulburarii. Daca adultii pot constientiza mai usor propria suferinta, pentru copii este mult mai greu sa o recunoasca, motiv pentru care parintii trebuie sa o observe.
Mit: Anxietatea nu este o boala adevarata.
Adevar: Anxietatea este o afectiune pihiatrica reala, diagnosticabila, intalnita la persoane de toate varstele.
Senzatiile de stres, ingrijorare sau anxietate sunt experiente foarte frecvente. Ingrijorarile difera foarte mult, de la persoana la persoana. Daca la adulti sunt legate de munca, viata personala si financiare, la copii pot fi legate de relationarea cu alti copii, de scoala sau alte probleme specifice varstei, care au un impact la fel de mare asupra psihicului celui mic precum marile probleme asupra adultilor.
Deoarece sentimentul de ingrijorare sau anxietate este obisnuit si, in doze mici, poate fi de ajutor in anticiparea problemelor, multi oameni se pot intreba daca anxietatea este o boala psihica reala.
Tulburarile de anxietate depasesc grijile generale ale vietii de zi cu zi. Ele se caracterizeaza prin senzatia de ingrijorare sau frica in fiecare zi timp de cel putin sase luni. Persoanele cu anxietate prezinta simptome precum:
-
durere in piept;
-
puls ridicat;
-
dificultati de concentrare;
-
frica de a muri sau de a pierde controlul;
-
dificultati de somn din cauza ingrijorarii.
Persoanele cu o tulburare de anxietate trebuie sa aiba un anumit numar de simptome care persista cel putin sase luni pentru a fi diagnosticate. Tulburarile de anxietate pot fi extrem de debilitante si suparatoare.
Mit: Anxietatea va disparea de la sine.
Adevar: Simptomele de anxietate sunt persistente si, de obicei, necesita tratament pentru a se diminua.
Copiii pot experimenta anumite situatii care le-ar putea creste nivelul de anxietate. In schimb, pot exista perioade de timp in care tulburarea de anxietate ar putea avea o usoara reducere a simptomelor. Cu toate acestea, tulburarile de anxietate pot fi cronice si persistente si, daca nu sunt tratate corespunzator, este posibil ca simptomele lor sa revina.
In plus, sentimentele de anxietate sunt de obicei legate de trasaturile de personalitate subiacente sau de moduri de gandire. Din acest motiv, pentru ca anxietatea sa dispara este nevoie de abordarea anumitor aspecte ale modului in care copilul gandeste sau se comporta. Desi aceasta schimbare de perspectiva adesea nu are loc de la sine, ea poate fi realizata prin terapie psihiatrica.
Mit: Este evident cand un copil tulburare de anxietate.
Adevar: Tulburarile de anxietate nu sunt mereu vizibile.
Desi anxietatea este extrem de debilitanta pentru cei care sufera de ea, de multe ori nu este vizibila pentru cei din jurul lor. Adesea poate fi greu de spus daca cineva are o tulburare de anxietate. Acest lucru se poate datora faptului ca un copil cu anxietate:
-
Este rusinat sa recunoasca aceasta problema;
-
Intampina anxietate specifica situatiei sau atacuri de panica;
-
Nu prezinta reactii fizice, panica vizbila sau suferinta aparenta.
Unii copii se pot simti ingrijorati ca simptomele lor sunt observate sau evidentiate de catre ceilalti, asa ca incearca sa le ascunda. De multe ori, insa, acest lucru poate inrautati anxietatea sau poate face ca gestionarea ei sa fie mai dificila.
Mai multe detalii despre anxietatea la copii poti gasi pe mindmed.ro
