NFT-urile, acele simboluri digitale care au schimbat complet modul în care percepem cultura, arta și proprietatea online, au stârnit curiozitatea multora, dar au și atras atenția celor care știu cum să exploateze breșele din sistem. La suprafață par inovatoare, poate chiar fascinante.
Dar imediat ce le scoți din vitrina ideală a promisiunilor și le aduci în realitatea tehnologică zilnică, încep să apară fisurile. Și nu vorbim doar de detalii tehnice, ci de vulnerabilități care pot afecta pe oricine, mai ales pe cei care pășesc în această lume cu ochii larg deschiși, dar fără suficientă pregătire.
Lucrul care pare cel mai confuz la început este faptul că NFT-ul nu e, în esență, opera de artă în sine. El e doar un fel de certificat, o dovadă, un cuvânt mare pentru ceva ce, de multe ori, e doar un link către un fișier.
Și acel fișier poate fi stocat oriunde: pe un server uitat, pe un site care dispare peste noapte, pe un cloud care nu mai e întreținut. Ce se întâmplă atunci? Practic, rămâi cu o semnătură digitală care nu mai e legată de nimic concret. Iar în fața legii sau a bunului simț, așa ceva ridică multe semne de întrebare.
Riscurile nu se opresc aici. Lumea NFT-urilor nu are nimic din aerul boem al galeriilor de artă clasice. Aici, totul se mișcă în cod, în aplicații descentralizate, în portofele digitale care, de multe ori, sunt mai fragile decât am vrea să credem. Există site-uri care imită aproape perfect platformele cunoscute.
Îți cer să-ți conectezi portofelul, iar în clipa în care ai făcut asta, rulează scripturi care îți pot goli contul. Ceea ce e și mai grav este că aceste atacuri vin uneori din surse aparent „de încredere”: prieteni, influenceri, comunități pe Discord, toate compromise în mod subtil.
Există și acel moment în care accepți, fără să clipești, să semnezi o tranzacție. Nu pare mare lucru, poate nici nu observi că ai dat acces complet la portofelul tău. Iar accesul ăla, care nu îți ia banii pe loc, poate fi exploatat oricând. Ca un permis de intrare nelimitat într-un seif lăsat deschis.
Nici platformele mari nu sunt imune. Cazul OpenSea a devenit celebru exact pentru că a demonstrat cât de repede se pot întâmpla greșeli scumpe. Un bug banal a permis unor utilizatori să cumpere NFT-uri la prețuri derizorii. În alte locuri, lipsa de transparență sau auditări tehnice au dus la pierderi uriașe.
Ce e și mai frustrant e că, de cele mai multe ori, nu există nicio formă de protecție reală pentru utilizatori. Dacă ai semnat, ai pierdut. Chiar dacă tranzacția a fost inițiată printr-o fraudă, contractele inteligente odată executate nu pot fi întoarse.
Un alt aspect care adaugă sare pe rană este lipsa clarității în privința identității celor implicați. Oricine poate crea un NFT. Asta poate părea o idee democratică, dar vine cu riscurile ei. Pentru că tot oricine poate copia o lucrare, o poate încărca pe o platformă și o poate vinde. Fără acordul autorului original. Iar cumpărătorul, naiv sau doar prea grăbit, se trezește cu o copie fără valoare, deghizată într-o piesă rară.
Am văzut și altceva, poate și mai insidios: promisiuni de airdropuri, colecții exclusive care apar de nicăieri, giveaway-uri promovate de conturi false. Toate construite să păcălească. Și, din păcate, reușesc. Pentru că funcționează exact acolo unde oamenii au cele mai mari visuri: câștiguri rapide, exclusivitate, raritate. E greu să reziști.
Legalitatea? O zonă gri. NFT-urile nu sunt nici valută, nici obiecte de colecție în sens tradițional. Nu sunt contracte, dar implică uneori tranzacții de mii sau milioane de dolari.
Dacă ești păcălit, nu prea ai unde să mergi. Nu există o instituție care să-ți recupereze pierderea. Nici asigurările nu te ajută, pentru că acest tip de activ nu e, încă, bine definit juridic. Apoi, pentru că prețurile pot fi stabilite fără o regulă clară, NFT-urile au devenit și un teren fertil pentru spălarea de bani. E suficient să înscenezi o tranzacție fictivă la o valoare mare și ai justificat o sumă care, altfel, ar fi părut suspectă.
Dar poate cea mai mare vulnerabilitate e aceea omenească. E graba, entuziasmul, lipsa de răbdare. Sunt mulți care se aruncă în lumea asta fără să citească nimic, fără să înțeleagă ce semnează sau ce înseamnă un portofel digital.
Intră pentru că au auzit că se pot face bani repede, că un prieten de-al unui prieten s-a îmbogățit. Și atunci, tot ce ține de educație pică pe locul doi. Ceea ce e periculos. Pentru că ignorarea acestor detalii te poate costa scump.
De fapt, investițiile în NFT-uri și riscurile lor ar trebui tratate cu aceeași luciditate cu care tratezi orice tip de investiție. Informați-te, întreabă, cercetează. Și mai ales, nu te grăbi.
NFT-urile nu sunt nici tărâmul făgăduinței, nici înșelăciunea supremă. Sunt o unealtă. Iar felul în care le folosești spune multe despre cât de pregătit ești pentru lumea digitală în care trăim.
