Ce este zirconiul OneSmile și când merită ales?

Înainte să devină coroană, zirconiul OneSmile e un disc de 98 de milimetri care seamănă cu o bucată de cretă presată, colorată în dungi pastelate. Mașina de frezat îl sculptează ușor, aproape ca pe un săpun tare, și abia în cuptor, la 1480 de grade, se strânge și capătă duritatea pentru care e cunoscut zirconiul. Între aceste două stări se decide aproape tot ce va vedea pacientul în oglindă.

Zirconiul OneSmile este un zirconiu dentar multistrat produs sub marca 3DentaSoft, gândit pentru lucrări în care aspectul contează la fel de mult ca rezistența. Are o translucență declarată între 47 și 52% și o rezistență la încovoiere între 700 și 1000 MPa. Se potrivește coroanelor și fațetelor din zona frontală și punților scurte.

Ce este, concret, zirconiul OneSmile

OneSmile este varianta estetică din gama de discuri de zirconiu one4all, produsă sub marca 3DentaSoft. Zirconiul dentar este, chimic, oxid de zirconiu stabilizat cu ytriu, o ceramică foarte dură din care se fac coroane, adică învelișuri care acoperă complet un dinte, și punți, lucrări care înlocuiesc dinții lipsă sprijinindu-se pe dinții vecini. Celălalt disc al gamei, OneHT, e fratele mai solid, croit pentru punți lungi și lucrări ample pe implanturi.

Ambele discuri pornesc din aceeași tehnologie, doar că OneSmile împinge balanța spre translucență, adică spre capacitatea de a lăsa lumina să treacă parțial prin material, cum se întâmplă la smalț. În schimb, acceptă o rezistență la încovoiere mai mică. Rezistența se măsoară în megapascali (MPa) și arată ce efort suportă o probă de material îndoită până se rupe.

Discul se livrează precolorat, în cele 16 nuanțe ale cheii VITA classical, setul de mostre după care medicii aleg culoarea dinților, plus două nuanțe foarte deschise, BL1 și BL2. Se produce în șapte grosimi, între 12 și 25 de milimetri, cu diametrul standard de 98 de milimetri cu treaptă, așa că intră în frezele CAD/CAM care folosesc acest format. CAD/CAM înseamnă proiectarea lucrării pe calculator și frezarea ei automată, adică sculptarea piesei din disc de către o mașină cu comandă numerică.

3DentaSoft este un laborator de tehnică dentară digitală cu sedii în Râmnicu Vâlcea, București și Timișoara, care are o linie proprie de discuri de zirconiu, folosite și în lucrările laboratorului.

Cinci straturi într-un singur disc

Discul OneSmile e construit din cinci straturi suprapuse, fiecare cu altă translucență și altă rezistență, de unde și numele de zirconiu multistrat. Potrivit specificațiilor tehnice publicate de 3DentaSoft, stratul incizal, cel care va forma marginea tăietoare a dinților din față, ocupă 23% din înălțimea discului, are o translucență de 52% și o rezistență de cel puțin 727 MPa. Spre colet, zona dintelui de lângă gingie, translucența coboară la 50, 48 și 47%, iar rezistența urcă la 805, 905 și apoi 1000 MPa în ultimele două straturi, numite cervicale.

Logica e împrumutată de la dintele natural. Smalțul de pe marginea tăietoare a unui incisiv e aproape sticlos, iar spre gingie dentina de dedesubt devine opacă și mai saturată în culoare. Un disc multistrat încearcă să copieze acest gradient.

Diferența față de metoda clasică stă în felul în care se pune culoarea. La OneSmile, pulberea e colorată cu nanopigmenți, pigmenți cu particule foarte fine, înainte de presarea izostatică, etapa în care pulberea e compactată uniform din toate părțile și capătă forma de disc. Așa, trecerea dintr-un strat în altul se face lin. Producătorul susține și că straturile translucide nu capătă tentă gri după arderi repetate, problemă pe care o atribuie metodei convenționale de colorare.

Ce conține, de fapt, materialul

Compoziția declarată în fișa tehnică e dominată de oxidul de zirconiu, împreună cu oxidul de hafniu, între 86,3 și 95% din greutate. Oxidul de ytriu, stabilizatorul de care depinde comportamentul materialului, reprezintă între 4,4 și 9,7%. Restul sunt urme de oxid de aluminiu, de fier, de erbiu și de praseodim, iar ultimele trei au rol de pigmenți, erbiul pentru tenta roșiatică, fierul și praseodimul pentru tonurile gălbui.

Zirconiile dentare se notează 3Y, 4Y sau 5Y, după procentul molar de oxid de ytriu. Fișa, comună pentru OneSmile și OneHT, nu dă această valoare pe straturi, așa că nu pot încadra discul într-o generație anume. Cifrele de rezistență și translucență îl așază însă în familia zirconiilor translucide multistrat, cu un strat cervical robust și un strat incizal mai fragil.

De unde vine zirconiul și cum a ajuns în stomatologie

Oxidul de zirconiu a fost identificat în 1789 de chimistul german Martin Heinrich Klaproth și a ajuns în stomatologie abia după două secole, trecând întâi prin industrie și prin ortopedie.

Cotitura a venit în 1975, când Garvie, Hannink și Pascoe au publicat în revista Nature un articol cu un titlu provocator, Ceramic steel?, adică oțel ceramic. Ei descriau un mecanism pe care inginerii îl numesc astăzi întărire prin transformare de fază.

Zirconiul există în trei forme cristaline, monoclinică la temperatura camerei, tetragonală și cubică la temperaturi tot mai mari. Când zirconiul pur se răcește și trece în forma monoclinică, cristalele își măresc volumul cu 3 până la 5%, suficient cât materialul să se fisureze singur. Adaosul de ytriu păstrează la temperatura camerei forma tetragonală, mai compactă, iar când o fisură încearcă să înainteze, cristalele din vârful ei trec în forma mai voluminoasă și strâng fisura ca într-o menghină.

Medicina a adoptat materialul întâi pentru capetele femurale ale protezelor de șold. Tot de acolo a venit și prima lecție de prudență. În 2001 au fost retrase mai multe loturi de capete femurale produse de compania franceză Saint-Gobain Desmarquest, după o serie de fracturi apărute la loturi fabricate în urma unei modificări a procesului de producție din 1998. Ortopedia a studiat pe larg și sensibilitatea zirconiului la îmbătrânire în mediu umed, numită degradare la temperatură joasă, iar fișa OneSmile raportează după îmbătrânire o proporție de fază monoclinică sub 15%.

Primele coroane din zirconiu erau albe ca faianța

În stomatologie, primele generații de zirconiu, de tip 3Y, erau foarte rezistente, dar opace, de un alb lăptos care nu semăna cu niciun dinte. De aceea zirconiul era folosit doar ca schelet, peste care tehnicianul stratifica manual ceramică feldspatică, porțelanul dentar clasic, iar acest strat de placare s-a dovedit, în timp, partea cea mai vulnerabilă a lucrării.

O analiză publicată în 2023 în Current Oral Health Reports de Jenni Hjerppe și Mutlu Özcan, de la Universitatea din Zürich, adună datele clinice. Ciobirile ceramicii de placare au variat între 12 și 32% pe dinți naturali, în studii cu urmărire de opt până la zece ani, și au ajuns până la 50% la lucrările pe implanturi după un deceniu. Zirconiul translucid, folosit monolitic, adică dintr-o singură bucată fără strat de placare, a apărut tocmai ca răspuns la această problemă.

Generația 5Y a intrat pe piață în 2015, cea 4Y în 2017, iar discurile multistrat au venit apoi să adune în același bloc straturi cu proprietăți diferite. OneSmile aparține acestei ultime familii. Avantajul estetic are și un preț, pentru că un studiu de laborator citat în aceeași analiză de la Zürich a găsit, la coroanele din discuri multistrat, o rezistență la fractură mai mică decât la cele din zirconiu 3Y sau 4Y obișnuit, cu o singură compoziție.

Translucența se plătește cu rezistență

La zirconiul dentar, mai multă translucență înseamnă de regulă mai puțină rezistență, iar OneSmile respectă această regulă. Explicația ține de structura cristalelor. Când crește cantitatea de ytriu, în material apar mai multe cristale cubice, care lasă lumina să treacă fără să o împrăștie, dar care nu mai au mecanismul de blocare a fisurilor.

O recenzie sistematică, adică o analiză care adună după reguli stricte toate studiile pe o temă, realizată de cercetători de la Universitatea din Basel și publicată în 2026 în Journal of Prosthodontic Research, a analizat 78 de studii de laborator și a găsit o rezistență medie de 803 MPa pentru zirconiul 4Y și de 570 MPa pentru zirconiul 5Y. Raportându-se la standardul ISO 6872, care leagă rezistența minimă a ceramicilor dentare de tipul lucrării, autorii consideră primul potrivit pentru punți de trei elemente, iar pe al doilea pentru punți de trei elemente în zona frontală.

Pentru comparație, zirconiul 3Y ajunge la valori între 900 și 1400 MPa, iar disilicatul de litiu, o ceramică de sticlă folosită des pentru fațete, stă între 330 și 550 MPa, potrivit analizei de la Zürich. Aceeași analiză arată că nici cel mai translucid zirconiu nu ajunge la nivelul dintelui natural. Parametrul de translucență, care compară culoarea unei plăcuțe așezate pe fond negru și pe fond alb, are la un milimetru de zirconiu valori între 11 și 16, în timp ce smalțul de aceeași grosime ajunge aproape la 19, iar dentina trece de 16.

Pictarea și glazurarea coroanelor frontale au rămas, din acest motiv, parte din meserie, chiar și la lucrările frezate din discuri multistrat. Glazura este un strat subțire de sticlă ars la suprafață, care dă luciu și adâncime.

Cum se citesc cifrele dintr-o fișă tehnică

Valorile de rezistență din fișele producătorilor par ușor de comparat, dar nu sunt. 3DentaSoft raportează pentru OneSmile rezistență biaxială, măsurată pe un disc de material apăsat în centru, iar testele biaxiale dau, de regulă, cifre mai mari decât testele în trei sau patru puncte folosite în alte fișe. Recenzia de la Basel insistă exact pe acest lucru, arătând că la zirconiul 5Y metoda de testare și prelucrarea probelor schimbă semnificativ rezultatul.

Comparat cu OneHT, din aceeași fișă și cu aceeași metodă, OneSmile are cu aproximativ 300 MPa mai puțin în fiecare strat, o diferență reală, pe când între branduri diferite cifrele spun mai puțin decât par.

Mai contează unde cade fiecare parte a lucrării. Stratul incizal al discului OneSmile, cel mai frumos, e și cel mai fragil, cu circa 727 MPa. O margine incizală subțiată excesiv sau un conector, zona care leagă două elemente ale unei punți, plasat sus în disc lucrează practic în porțiunea cea mai slabă a materialului.

Când merită ales OneSmile

OneSmile merită ales atunci când lucrarea se vede în zâmbet și nu duce o încărcare mecanică extremă. Manualul de utilizare îl recomandă pentru coroane, coroane parțiale și fațete, adică foițe subțiri lipite pe fața vizibilă a dintelui, dar și pentru inlay-uri și onlay-uri, restaurări parțiale lipite în dinte în locul unei plombe mari. Punțile sunt acceptate cu cel mult un element intermediar, dintele suspendat care înlocuiește dintele lipsă, iar coroanele pot fi monolitice sau stratificate parțial ori total cu ceramică.

Un singur incisiv, cel mai greu caz

Coroana unică pe un incisiv central e, după mine, cel mai greu caz estetic din stomatologie. Ea stă lângă dintele natural geamăn, chiar în mijlocul zâmbetului, și orice diferență de culoare sau de luminozitate sare în ochi. Aici gradientul unui disc ca OneSmile ajută cel mai mult, pentru că trecerea de la colet la margine e deja construită în material.

Pentru pacienții care și-au albit dinții, nuanțele BL1 și BL2 rezolvă o problemă reală. Cele mai deschise nuanțe obișnuite din cheia VITA classical pot rămâne prea închise pentru un dinte albit profesional, iar o coroană într-o nuanță obișnuită ar părea ușor stinsă lângă el. Albirea se face înainte de alegerea culorii, pentru că ceramica nu reacționează la gelurile de albire.

Bonturi închise la culoare și dinți devitali

Un dinte devital, adică tratat de canal, se închide adesea la culoare cu timpul, iar un bont metalic sau un pivot, tija care ancorează reconstituirea în rădăcină, pot transpărea printr-o coroană foarte translucidă. Bontul este dintele șlefuit pe care se cimentează coroana, iar OneSmile are stratul cervical mai opac, despre care producătorul spune că maschează bonturile discromice, adică modificate la culoare, și componentele metalice. Un bont foarte închis cere însă grosime suficientă de material. De aceea merită trimisă laboratorului o fotografie a bontului, făcută cu cheia de culori alături.

Pe implant, cu condiții

Pe implanturi, OneSmile își găsește locul în coroane unitare și în punți scurte înșurubate. Producătorul îl declară potrivit pentru lucrări pe implant de până la șase elemente, iar în lucrările de tip All-on-4 sau All-on-6, arcade complete fixate pe patru sau șase implanturi, laboratorul îl folosește pentru coroane individuale așezate peste o bară de titan sau de PEEK, un polimer tehnic rigid. În acest al doilea caz, rezistența vine din bară, iar zirconiul translucid se ocupă de partea vizibilă, o împărțire a sarcinilor pe care o găsesc destul de inteligentă.

Când e mai bine să alegi altceva

OneSmile nu e alegerea potrivită pentru punțile cu mai mult de un element intermediar sau cu elemente în extensie, adică dinți suspendați la capătul punții, fără stâlp de sprijin dincolo de ei. În aceste situații, ca și atunci când spațiul dintre dinți e prea mic pentru conectori groși, varianta OneHT din aceeași gamă sau un zirconiu 3Y, mai opac, oferă marja de siguranță care lipsește.

Diferența se vede limpede în fișa tehnică. O coroană OneSmile are nevoie de cel puțin 1 mm grosime pe fața incizală sau ocluzală, adică pe fața de mestecare a dinților laterali, și de 0,8 mm de jur împrejur, față de 0,7 și 0,5 mm la OneHT. Conectorii unei punți din OneSmile trebuie să aibă o secțiune de 12 mm² în zona frontală și de 14 mm² în zona laterală, cam cât un dreptunghi de 3 pe 4 milimetri, în timp ce OneHT se mulțumește cu 9 mm².

Asta înseamnă că OneSmile cere o preparație ceva mai generoasă, adică un dinte șlefuit mai mult pentru a face loc materialului. La un dinte scurt sau la un pacient care scrâșnește din dinți noaptea, fiecare zecime de milimetru contează, iar materialul mai rezistent permite pereți mai subțiri fără să coboare sub pragul de siguranță. Dacă aș fi pacient cu bruxism sever, adică scrâșnit sau încleștare puternică a dinților, aș întreba medicul dacă nu e mai sigură varianta mai rezistentă, completată de o gutieră de noapte, placa de protecție purtată în somn. Manualul nu trece totuși bruxismul printre contraindicații.

Un detaliu poate deruta. Pagina de prezentare a discului vorbește despre punți de până la șase elemente, în timp ce manualul de utilizare limitează puntea la un singur element intermediar, fără extensii. O explicație plauzibilă ar fi că cifra de șase se referă la lucrările pe implant, unde fiecare stâlp preia o parte din sarcină, dar pe dinți naturali eu m-aș ține de varianta prudentă a manualului.

OneSmile, OneHT sau disilicat de litiu

Cifrele pentru zirconiu vin din fișa 3DentaSoft, măsurate biaxial, iar cele pentru disilicat din analiza de la Zürich, deci tabelul servește ca orientare, nu ca termen exact de comparație.

Potrivit analizei de la Zürich, ceramicile de sticlă precum disilicatul de litiu au proprietățile optice cele mai apropiate de smalț și dentină, iar rezistența lor crește după lipirea adezivă. Zirconiul iartă mai mult la fixare. Manualul OneSmile permite cimentarea convențională, cu fosfat de zinc sau ionomer de sticlă, deși preferă fixarea adezivă, cu rășini care se leagă de suprafața dintelui, și nu recomandă cimentarea provizorie, pentru că lucrarea se poate deteriora la îndepărtare.

Ce contează dincolo de disc

Calitatea unei coroane OneSmile depinde de scanare, de design, de frezare și de sinterizare, arderea în cuptor care densifică piesa, la fel de mult ca de discul în sine.

De la scanare la cuptor

Totul începe cu fișierul primit de la cabinet. Dacă marginile preparației nu se văd clar în scanul intraoral, amprenta digitală luată direct în gura pacientului, sau lipsește înregistrarea mușcăturii, discul nu poate repara eroarea, iar coroana va avea nevoie de ajustări care subțiază exact zonele care ar trebui să rămână groase. Un laborator serios îți spune din prima zi dacă fișierul trimis e utilizabil, în loc să frezeze pe ghicite.

Poziționarea în disc e următorul pas pe care pacientul nu-l vede niciodată. Tehnicianul așază virtual coroana în programul de frezare astfel încât marginea incizală să cadă în straturile translucide, iar tijele care țin piesa în disc să stea pe ecuatorul ei. Discul de 12 mm, cel mai subțire din gamă, există tocmai pentru lucrările scurte, ca să cuprindă toate straturile în înălțimea mică a unei coroane.

Urmează sinterizarea, cu temperatura maximă de 1480 de grade, mai mică decât cea de 1530 de grade a variantelor monocolore. Cuptorul se deschide doar după ce a coborât la 150 de grade, iar punțile se ard pe un cadru de susținere, ca să nu se deformeze. Manualul insistă pe evitarea scăderilor bruște de temperatură, pentru că un șoc termic poate fisura o piesă ceramică.

După ajustări, manualul cere sablare fină cu oxid de aluminiu de 50 de microni, la cel mult 2 bari, apoi o ardere de relaxare la 1000 de grade. Lustruirea finală contează și pentru dinții de pe arcada opusă. O recenzie-umbrelă, adică o sinteză a mai multor recenzii sistematice, publicată în 2024 în The Journal of Indian Prosthodontic Society a constatat că zirconiul monolitic lustruit uzează smalțul antagonist cel mult cât smalțul natural și mai puțin decât disilicatul de litiu sau ceramica feldspatică.

Întrebările care spun mai mult decât numele discului

Un medic grăbit tastează laborator dentar Bucuresti și se oprește la primul rezultat, însă alegerea bună vine din întrebări ceva mai incomode. Cine semnează designul CAD și ce se întâmplă când scanul are lipsuri sunt lucruri de aflat înainte de prima comandă. La fel de util e să întrebi cum se verifică nuanța înainte de livrare, pentru că la un material ca OneSmile culoarea e jumătate din motivul pentru care a fost ales.

Ce să întrebi medicul înainte de o coroană din zirconiu translucid

Ca pacient, nu ai nevoie de cifrele din fișa tehnică, dar ai tot dreptul să afli ce material ți se propune și de ce. Un medic care lucrează cu OneSmile ar trebui să-ți poată explica în două fraze de ce l-a ales în locul unui zirconiu mai rezistent sau al unei ceramici de sticlă.

Spune deschis dacă scrâșnești din dinți sau dacă ți s-au mai ciobit lucrări în trecut. Informația asta cântărește la alegerea materialului mai mult decât orice preferință estetică.

Cere să vezi culoarea la lumina zilei, lângă fereastră, nu numai sub lampa unitului dentar, și întreabă dacă laboratorul a primit fotografii ale dinților vecini. La final, află ce se întâmplă dacă lucrarea se ciobește, iar răspunsul cinstit include garanția și controalele periodice, pentru că o problemă prinsă devreme se rezolvă de obicei mai simplu.

Alegerea se face cu fotografiile pe masă

Alegerea dintre zirconiul OneSmile și varianta mai rezistentă OneHT se face cel mai sigur cu fotografiile dinților pe masă și cu spațiul protetic măsurat pe scan, discutate de medic împreună cu tehnicianul înainte de frezare. OneSmile acoperă lucrările din zona vizibilă a zâmbetului, cu grosimi de cel puțin un milimetru și punți de cel mult trei elemente, iar OneHT preia cazurile în care forța contează mai mult decât lumina.

Întrebări frecvente despre zirconiul OneSmile

Este zirconiul OneSmile sigur pentru organism?

Discurile de zirconiu OneSmile au marcaj CE, care atestă conformitatea cu cerințele europene pentru dispozitive medicale, și nu conțin aliaje metalice. Singura contraindicație de acest tip menționată în manualul de utilizare este alergia cunoscută la componentele produsului.

Se vede o margine gri la gingie, ca la coroanele vechi?

O coroană din zirconiu OneSmile nu are miez metalic, așa că nu produce linia gri de la gingie. Linia aceea apare la multe coroane metalo-ceramice, unde aliajul de dedesubt transpare prin gingia subțire. Un bont închis la culoare poate totuși influența ușor nuanța coroanei.

Cât rezistă o coroană din zirconiu translucid?

Pentru zirconiul OneSmile nu există încă date clinice pe termen lung, pentru că materialul e recent, iar studiile de lungă durată pe zirconiile translucide multistrat sunt puține. Pentru zirconiul clasic 3Y, o analiză a Universității din Zürich publicată în 2023 citează fracturi ale scheletului la 1,9 până la 5,9% dintre punți, pe perioade de urmărire de cinci până la zece ani. Durata reală depinde de preparație, de mușcătură, de igienă și de respectarea grosimilor minime.

Ce înseamnă că o coroană este monolitică?

O coroană monolitică e frezată dintr-o singură bucată de material, fără un strat separat de ceramică deasupra. Fiindcă nu are un strat de suprafață care să se ciobească, se potrivește zonelor care duc efort.

Poate fi reparată o coroană OneSmile ciobită?

Ciobiturile mici de pe marginea unei coroane monolitice din OneSmile pot fi uneori netezite și lustruite de medic, cu instrumente diamantate fine și răcire cu apă, așa cum prevede manualul producătorului. O fisură sau o fractură mai mare duce, de regulă, la refacerea lucrării.

Pot avea mai multe coroane OneSmile lângă dinți naturali fără diferențe de culoare?

Da, dacă toate coroanele sunt lucrate în același flux, după aceeași cheie de culori și, ideal, din același lot de disc. Producătorul garantează reproductibilitatea nuanțelor VITA, dar potrivirea finală cu dinții naturali depinde de fotografiile clinice și de ochiul tehnicianului.