Pe talonul de pensie, suma de jos arată în septembrie 2026 exact ca în ianuarie 2025. Nicio cifră mutată, niciun leu tăiat. Și totuși, oricine a dus talonul ăsta la piață, la farmacie sau la casieria asociației de proprietari simte că pe drum s-a stricat ceva.
Banii au rămas pe loc. Lumea din jurul lor a luat-o, pur și simplu, înainte.
Cam asta se întâmplă cu o pensie indexată sub rata inflației. Nimeni nu îți scoate bani din buzunar și nu primești vreo hârtie care să anunțe o reducere, însă cu aceeași sumă pui tot mai puțin în sacoșă. În România, punctul de referință a rămas la 81 de lei în 2025 și 2026, timp în care prețurile au urcat cu aproximativ 14,5%. Am refăcut calculele pe datele oficiale, iar rezultatul e mai greu de înghițit decât lasă să se vadă dezbaterile de la televizor.
Pensia indexată sub inflație nu scade pe hârtie, scade în sacoșă
Când indexarea rămâne sub inflație, pensia pierde din valoarea reală chiar dacă suma nominală stă pe loc sau urcă puțin. Economiștii despart venitul nominal, adică numărul de lei trecut pe decizie, de venitul real, adică ce cumperi efectiv cu banii ăia. Pentru cine trăiește din pensie, a doua cifră e cea care contează. Prima seamănă mai mult cu o etichetă.
Suma de pe talon și ce poți cumpăra cu ea
Să luăm o pensie de 2.500 de lei și un an în care prețurile urcă, în medie, cu 10%. Dacă pensia nu se mișcă, cei 2.500 de lei vor cumpăra cam ce cumpărau înainte 2.273 de lei. Diferența, de aproape 230 de lei pe lună, nu dispare din cont, ci din coșul de la magazin.
Să zicem că pensia crește totuși cu 4% în același an. Problema rămâne, doar se îndulcește un pic. Pensionarul primește 2.600 de lei, dar în prețurile anului trecut banii ăștia valorează în jur de 2.364 de lei, așa că pe talon apare o mărire, iar în bucătărie o scădere.
De ce pierderea se socotește prin împărțire
Cei mai mulți dintre noi facem calculul în cap, prin scădere. Inflație 10%, mărire 4%, deci pierdere 6%, nu? Aproape. Calculul exact împarte 1,04 la 1,10 și dă o pierdere de circa 5,5%, iar diferența, neglijabilă pe un an, începe să deformeze serios imaginea când anii se adună unul peste altul.
Cum ar trebui să funcționeze indexarea pensiilor în România
Din septembrie 2024, pensia din sistemul public se calculează după Legea 360/2023, prin înmulțirea numărului total de puncte al fiecărui pensionar cu valoarea punctului de referință. Această valoare, prescurtată VPR, a pornit de la 81 de lei. Tot legea spune cum ar trebui să crească în fiecare an, iar mecanismul e mai simplu decât îl fac să pară comunicatele oficiale.
Formula din lege, spusă pe românește
Articolul 84 prevede că VPR se majorează în fiecare ianuarie cu rata medie anuală a inflației, la care se adaugă jumătate din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut. Se folosesc indicatorii definitivi pentru anul anterior, comunicați de Institutul Național de Statistică. Pensionarul ar trebui, așadar, să recupereze scumpirile din anul trecut și, dacă salariile au crescut mai repede decât prețurile, să primească și o parte din acest avans.
Când salariile reale stagnează sau scad, a doua componentă nu mai are cu ce ajuta. Rămâne inflația, un fel de minim de bun-simț sub care sistemul n-ar trebui să coboare.
Decalajul de un an pe care puțini îl observă
Chiar aplicată la virgulă, formula are o slăbiciune din construcție. Indexarea din ianuarie acoperă scumpirile anului încheiat, dar prețurile continuă să urce în lunile care urmează, iar pensia stă și așteaptă ianuarie următor. Pensionarul trăiește, practic, cu un an în urma prețurilor.
Motivul e tehnic și, până la un punct, de înțeles, fiindcă nu poți indexa cu inflația unui an care nu s-a terminat. Doar că într-o perioadă cu scumpiri mari decalajul ăsta costă incomparabil mai mult decât în anii liniștiți. Iar cine are o pensie mică îl simte primul.
Rata medie anuală și rata din decembrie nu spun același lucru
Aici e un detaliu care mi-a scăpat multă vreme și care schimbă destul de mult felul în care citești cifrele. INS a raportat pentru 2025 o inflație medie anuală de 7,3%, însă rata anuală din decembrie 2025 a fost de 9,7%. Diferența vine din faptul că scumpirile grele au venit în a doua jumătate a anului, după încheierea plafonării prețului la energie, în iulie, și după majorarea TVA din august.
Media anuală amestecă acele salturi cu lunile mai calme de la începutul anului și le diluează. Prin urmare, o indexare perfect legală de 7,3% aplicată în ianuarie 2026 ar fi pornit oricum cu vreo două puncte procentuale sub nivelul la care ajunseseră prețurile. Ca să fiu corect, mecanismul merge și invers, pentru că atunci când inflația coboară, media rămâne peste rata din decembrie și îi avantajează pe pensionari. E simplă aritmetică, numai că în anii în care prețurile accelerează, aritmetica joacă împotriva lor.
Doi ani cu punctul de referință înghețat la 81 de lei
Tot ce am descris până acum pleacă de la premisa că indexarea măcar se face. În 2025 și în 2026 nu s-a făcut deloc. Avem de-a face cu varianta extremă a aceleiași probleme, cea în care indexarea coboară la zero, oricât ar urca prețurile.
Ce s-a decis și cum s-a justificat
Ultima indexare generală a avut loc în ianuarie 2024, cu 13,8%. În septembrie 2024 a urmat recalcularea după noua lege, care, după cifrele Guvernului, a adus o creștere medie de aproximativ 20%. Apoi, prin OUG 156/2024, VPR a rămas la 81 de lei pentru 2025, iar Legea 141/2025 a prelungit înghețarea pentru 2026 și a stabilit că actualizarea anuală se reia din 2027.
Argumentul oficial a fost deficitul bugetar, la care s-a adăugat impactul de peste 25 de miliarde de lei pe an al majorărilor din 2024. Între timp, pensiile de peste 3.000 de lei au început să plătească contribuție la sănătate pentru partea care depășește acest prag. Pensionarii cu venituri de cel mult 2.574 de lei au primit în 2025 un sprijin în două tranșe de câte 400 de lei. Bine-venit, fără discuție, dar mai degrabă un plasture decât un tratament.
Cât au urcat prețurile între timp
Potrivit INS, rata anuală a inflației a fost de 9,7% în decembrie 2025, iar între decembrie 2025 și iulie 2026 prețurile au mai urcat cu 4,4%. Înmulțite, cele două cifre dau o creștere a nivelului prețurilor de aproximativ 14,5% între finalul lui 2024 și vara lui 2026. E un calcul făcut de mine pe indicii oficiali, nu un număr publicat ca atare, dar îl poți reface în jumătate de minut pe calculatorul telefonului.
Unele scumpiri au sărit mult peste medie. Energia electrică era, în decembrie 2025, cu aproape 61% mai scumpă decât cu un an înainte. În iulie 2026, serviciile costau cu 13,67% mai mult decât în iulie 2025, iar apa, canalizarea și salubritatea, cu aproape 16% mai mult.
O pensie de 2.500 de lei, pusă la socoteală
Împărțim 2.500 de lei la 1,145 și ies cam 2.183 de lei. Atât valorează, în prețurile de la sfârșitul lui 2024, o pensie care a rămas neschimbată până în iulie 2026. Pierderea de putere de cumpărare trece de 300 de lei pe lună, adică aproape 13%.
La indemnizația socială minimă de 1.281 de lei, același calcul coboară valoarea reală la vreo 1.119 lei. Cei aproximativ 160 de lei lipsă par un mărunțiș într-o discuție despre bugetul țării. Într-o gospodărie care trăiește din 1.281 de lei pe lună, pot însemna medicamentele unei luni sau factura la apă.
De ce o indexare viitoare nu repară anii pierduți
Una dintre cele mai înșelătoare idei care circulă e că o indexare generoasă, venită mai târziu, „pune lucrurile la loc”. Nu le pune. Explicația ține de o confuzie frecventă între banii primiți lunar și baza de la care se calculează ei.
Efectul de treaptă
O indexare ratată coboară baza de la care pornesc toate indexările de după. Să ne imaginăm o pensie de 2.500 de lei care ar trebui să crească doi ani la rând cu câte 7%, ajungând la 2.675 de lei și apoi la aproape 2.862 de lei. Dacă prima indexare lipsește, după doi ani pensionarul are 2.675 de lei, cu aproape 190 de lei pe lună mai puțin decât în varianta completă. Diferența rămâne acolo, lună de lună, până când cineva decide o recuperare explicită.
Mai e și partea care nu se vede deloc pe talon. Dacă în ianuarie 2026 s-ar fi aplicat măcar componenta de inflație, adică 7,3%, o pensie de 2.500 de lei ar fi crescut cu 182,5 lei pe lună. Pe tot anul 2026, asta înseamnă 2.190 de lei care n-au intrat în casă și care nu vor mai intra fără o lege care să prevadă plata retroactivă.
Un ajutor unic nu mută baza
Tranșele de 400 de lei din 2025 au fost plăți punctuale. Ele n-au intrat în valoarea punctului de referință, deci n-au schimbat cu nimic pensia din anul următor. Un ajutor unic seamănă cu o sticlă de apă întinsă cuiva care urcă un deal. Îl ajută pe moment, însă dealul rămâne la fel de abrupt.
Retroactivitatea, marea necunoscută
La Senat a ajuns un proiect care propune dezghețarea pensiilor cu 7,3%, ceea ce ar urca VPR la aproximativ 86,92 lei, însă textul nu spune dacă diferențele se vor plăti și pentru lunile trecute. Newsweek România a publicat opiniile unor avocați care consideră neindexarea ilegală, iar organizația FACIAS a cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională. Cum se vor termina aceste demersuri, sincer, nu poate spune nimeni azi. Până atunci, orice promisiune de recuperare integrală trebuie privită cu prudență.
De ce pensionarii simt inflația mai tare decât arată statistica
Indicele prețurilor de consum e construit pe structura de cheltuieli a gospodăriei medii. Numai că un pensionar rareori seamănă cu gospodăria medie, iar asta explică de ce mulți vârstnici nu se regăsesc deloc în procentele anunțate la știri.
Coșul unui pensionar e altfel împărțit
Cu cât venitul e mai mic, cu atât o parte mai mare din el se duce pe mâncare și pe nevoile de bază, o regularitate descrisă încă din secolul al XIX-lea de statisticianul german Ernst Engel. Un pensionar cheltuie proporțional mai puțin pe haine, electronice sau vacanțe și mai mult pe întreținere, alimente și medicamente. Așa se face că un procent mediu de inflație poate ascunde o inflație personală simțitor diferită, uneori mai apăsătoare, alteori mai blândă.
Unde a durut mai tare și unde mai puțin
Datele din iulie 2026 arată o imagine amestecată și cred că e cinstit s-o spunem așa. Alimentele, per total, s-au scumpit într-un an cu 5,03%, mai puțin decât media, iar medicamentele cu 4,36%. În schimb, laptele a urcat cu peste 11%, ouăle cu aproape 14%, pâinea cu aproape 8%, iar energia termică cu 10,7%.
Pentru un pensionar care stă la bloc, cu încălzire centralizată, și care cumpără zilnic lapte și pâine, lista asta seamănă leit cu bonul lui de cumpărături. Peste toate s-a așezat scumpirea energiei electrice din 2025, pe care fiecare a văzut-o direct pe factură.
Pensia minimă, acolo unde nu mai ai ce tăia
După datele invocate de FACIAS, peste 924.000 de oameni trăiesc cu pensia minimă de 1.281 de lei. La venitul ăsta nu mai există marjă de ajustare. Cine câștigă bine renunță la o ieșire în oraș, pe când cine trăiește din 1.281 de lei ajunge să aleagă între o rețetă și o factură.
Oricine are un părinte sau un bunic pensionar știe scena. Produse de la raftul de jos, căldura dată mai încet în camera în care nu se stă, vizita la medic amânată „până se face mai cald afară”. Nimic din toate astea nu apare în indicele prețurilor, dar sunt urmele cele mai clare ale unei pensii care rămâne în urmă.
Ce ne învață istoria despre pensiile lăsate în urma prețurilor
România a mai trecut prin așa ceva, de câteva ori și cu intensități diferite. Episoadele se repetă suficient de des cât să tragi niște învățăminte, chiar dacă economia de azi nu mai seamănă cu cea de acum trei decenii.
Anii ’90, lecția pe care o țin minte bunicii
În 1993, inflația medie anuală a trecut de 250%, iar în 1997 a sărit din nou peste 150%. Corecțiile de pensie veneau cu întârziere și rareori prindeau din urmă prețurile, astfel că mulți oameni ieșiți la pensie după o viață de muncă s-au trezit, în câțiva ani, cu un venit care abia le acoperea hrana. De acolo vine și reflexul pe care îl vezi încă la mulți vârstnici, acela de a pune deoparte bani „pentru zile negre”, chiar dacă inflația de azi îi macină și pe aceia.
2010, când punctul de pensie a stat pe loc
În plină criză, punctul de pensie a rămas la 732,8 lei în 2010 și 2011, în timp ce salariile bugetarilor au fost tăiate cu 25%. Guvernul de atunci a încercat și o reducere de 15% a pensiilor, pe care Curtea Constituțională a declarat-o neconstituțională. Tot în 2010, TVA a urcat de la 19% la 24%, iar inflația anuală s-a apropiat de 8% spre final de an, așa că înghețarea a funcționat, în fapt, ca o tăiere pe care nicio instanță n-o mai putea bloca.
Paralela cu 2025 e greu de ignorat, inclusiv prin majorarea TVA. Înghețarea de acum a durat tot doi ani, doar că scumpirile care au venit peste ea au fost mai mari.
Cum își apără alte țări pensionarii
În Statele Unite, pensiile de asigurări sociale se ajustează automat în fiecare an în funcție de un indice al prețurilor de consum, iar în 2023 ajustarea a fost de 8,7%. Marea Britanie folosește așa-numitul triple lock, prin care pensia de stat crește cu cea mai mare valoare dintre inflație, creșterea salariilor și 2,5%. În Germania, pensiile urmează evoluția salariilor, cu un decalaj de aproximativ un an.
Niciunul dintre aceste sisteme nu e ieftin, iar triple lock-ul e criticat constant pentru costul lui. Britanicii au renunțat și ei, pentru un an, la componenta salarială, după ce statisticile despre salarii fuseseră distorsionate de pandemie, însă au făcut-o printr-o lege dezbătută public și s-au întors la formulă imediat după. Grecia arată reversul, fiindcă după criza datoriilor pensiile au fost tăiate în repetate rânduri, semn că nicio formulă nu rezistă unui buget prăbușit.
De ce inflația avantajează datornicii, iar pensionarii pierd
Întrebarea „cine câștigă?” sună a teorie a conspirației, dar răspunsul e cât se poate de banal. Când prețurile urcă, încasările statului din TVA și din alte taxe urcă odată cu ele, în timp ce cheltuiala cu pensiile, fixată în lei, rămâne pe loc. Deficitul scade astfel fără ca cineva să fi semnat vreo tăiere.
Cifrele din primul trimestru al lui 2026 se potrivesc cu tabloul ăsta. Ministerul Finanțelor a raportat un deficit de 1,03% din PIB, față de 2,28% în aceeași perioadă a anului precedent, iar economistul Bogdan Glăvan a descris o parte din această scădere ca pe o tăiere făcută prin inflație din pensii și salarii. Nu spun că reducerea deficitului n-ar fi fost necesară, pentru că era, și încă una serioasă.
Logica e mult mai veche decât pensiile românești. Oricine are o obligație fixă în lei, fie că e o familie cu un credit cu dobândă fixă, o firmă îndatorată sau statul însuși, vede cum povara reală se topește pe măsură ce banii își pierd valoarea. Dacă vrei să vezi mecanismul desfăcut până la ultimul șurub, găsești motivul pentru care inflația avantajează datornicii, pe AfacereaZilei.ro, explicat cu exemple din economia de zi cu zi.
Pensionarul stă pe partea cealaltă a ecuației. El e, într-un fel, creditorul unei promisiuni făcute în lei, iar când promisiunea nu se ajustează, pierderea lui devine economia altcuiva. Ce mă deranjează cel mai tare e lipsa de transparență, fiindcă o tăiere explicită de 13% ar fi fost dezbătută săptămâni întregi, pe când una produsă prin inflație trece aproape neobservată.
Ce poate face un pensionar când banii nu mai ajung
O problemă de buget național nu se rezolvă cu soluții individuale și ar fi necinstit să pretind contrariul. Câteva lucruri concrete pot totuși să recupereze o parte din teren sau măcar să oprească pierderile care se pot evita.
Verificarea deciziei de pensie
Recalcularea din 2024 a produs și erori, iar unele se văd abia când te uiți atent la stagiul trecut în decizie. Perioadele lucrate care lipsesc, sporurile nevalorificate sau stagiile asimilate, precum stagiul militar ori anii de facultate, pot aduce puncte în plus. O cerere de verificare la casa teritorială de pensii te costă doar timp, iar fiecare punct câștigat înseamnă încă 81 de lei pe lună, pe viață. Termenul de contestare e trecut pe decizie, așa că e bine să nu-l lași să expire.
Ajutoarele se cer, nu vin singure
Indemnizația socială pentru pensionari se acordă automat, dar alte forme de sprijin trebuie solicitate. Ajutorul pentru încălzirea locuinței și suplimentul pentru energie, prevăzute de Legea 226/2021, se cer la primărie și depind de venitul pe membru de familie. Pensionarii cu venituri mici pot avea și compensări mai mari la anumite medicamente, iar mulți află de ele abia când întreabă direct la farmacie sau la medicul de familie.
Economiile mici și titlurile de stat
Pentru cine are ceva bani puși deoparte, contul curent e locul în care inflația lucrează cel mai eficient. Titlurile de stat pentru populație, Tezaur și Fidelis, au dobânzi neimpozitate și pot fi o variantă de conservare a valorii, cu condiția ca randamentul să fie comparat cu inflația din momentul cumpărării. Nu sunt consultant financiar și nu pot spune ce i se potrivește fiecăruia. Regula de bază rămâne însă simplă, adică o dobândă sub inflație înseamnă tot pierdere, doar una mai lentă.
Familia, plasa de siguranță despre care se vorbește puțin
În multe familii, diferența dintre pensie și costul real al traiului o acoperă copiii. Discuția e adesea stânjenitoare, pentru că părinții nu vor să ceară, iar copiii nu știu cât lipsește. Un calcul făcut împreună, pe facturi și bonuri reale, spune de obicei mai mult decât orice procent oficial și scoate problema din zona rușinii.
Ce poate aduce ianuarie 2027 și ce nu poate repara
Legea în vigoare prevede reluarea indexării pensiilor de la 1 ianuarie 2027. La începutul lui septembrie, ministrul interimar al Muncii a spus că există bani pentru indexare în proiecțiile bugetare, dar procentul exact va fi stabilit abia după analiza bugetului pe 2027.
7,3% sau 12%, două cifre care circulă în paralel
Aplicată strict pe indicatorii din 2025, formula legală dă în jur de 7,3%, adică un VPR de aproximativ 86,91 lei. Proiecțiile din bugetul pe 2026 trec, de altfel, 87 de lei pentru 2027 și 94 de lei pentru 2028. Cifra de 12%, repetată des în ultimele luni, combină inflația de la final de an cu creșterea nominală a salariilor, pe când legea cere rata medie anuală și creșterea reală. Guvernul poate alege oricare variantă, sau una intermediară, însă e bine să știi de unde vine fiecare număr.
Pensia de după indexare, măsurată în banii de acum doi ani
Să ne întoarcem la pensia de 2.500 de lei. Cu 7,3%, ar ajunge la 2.682,5 lei, iar cu 12%, la 2.800 de lei. BNR estimează o inflație anuală de 5,5% la finalul lui 2026, așa că, dacă prognoza se confirmă, prețurile vor fi cu aproximativ 15,7% peste nivelul din decembrie 2024.
În banii de atunci, pensia indexată cu 7,3% ar valora cam 2.318 lei, iar cea indexată cu 12%, cam 2.419 lei. Niciuna dintre variante nu readuce pensionarul la puterea de cumpărare din 2024, și asta înainte să punem la socoteală banii care nu s-au primit în cele 24 de luni de îngheț. Estimarea depinde, evident, de cum se va mișca inflația în toamnă și iarnă, dar direcția e greu de contestat.
O pensie se măsoară în ce pune pe masă
Discuțiile despre pensii alunecă aproape mereu în procente, miliarde și ținte de deficit. E firesc la nivel de buget. La nivel de bucătărie însă contează altceva, și anume dacă banii din luna asta ajung până la finalul ei și dacă anul viitor vor ajunge la fel de bine.
O indexare sub inflație nu apare ca tăiere în nicio statistică despre venituri, deși funcționează exact ca una. Două înghețări la rând, suprapuse peste o perioadă în care inflația anuală a stat aproape un an în jurul pragului de 10%, au mutat pierderea din zona abstractă într-una pe care o simte aproape oricine are un părinte la pensie.
Poate cel mai util lucru pe care îl poți face e să-ți calculezi singur cifra. Iei pensia de acum, o împarți la creșterea prețurilor de când s-a oprit indexarea, de pildă la 1,145 pentru intervalul dintre decembrie 2024 și iulie 2026, și compari rezultatul cu suma de pe talon. Distanța dintre cele două numere spune mai mult despre ultimii doi ani decât orice declarație politică.
Întrebări frecvente despre pensiile indexate sub rata inflației
Ce înseamnă, concret, că o pensie este indexată sub rata inflației?
Înseamnă că pensia crește mai încet decât prețurile sau nu crește deloc. Suma de pe talon rămâne aceeași ori urcă puțin, dar cu ea se pot cumpăra mai puține lucruri decât înainte. Pierderea nu se vede în lei, ci în puterea de cumpărare.
Cum se calculează indexarea pensiilor după Legea 360/2023?
Valoarea punctului de referință crește în fiecare ianuarie cu rata medie anuală a inflației din anul anterior, la care se adaugă jumătate din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut. Datele sunt cele definitive, comunicate de INS. Pensia fiecărui om rezultă din înmulțirea numărului total de puncte cu această valoare.
De ce nu s-au indexat pensiile în 2025 și în 2026?
Guvernul a invocat deficitul bugetar și costul majorărilor din 2024, când pensiile au crescut prin indexare și prin recalculare. Prin OUG 156/2024, punctul de referință a rămas la 81 de lei în 2025, iar Legea 141/2025 a menținut aceeași valoare și pentru 2026. Aceeași lege prevede reluarea actualizării din 2027.
Cât a pierdut o pensie de 2.500 de lei din cauza inflației?
Între decembrie 2024 și iulie 2026, prețurile au urcat cu aproximativ 14,5%, potrivit calculului făcut pe datele INS. O pensie rămasă la 2.500 de lei cumpără acum cam cât cumpărau 2.183 de lei la finalul lui 2024. Pierderea de putere de cumpărare depășește 300 de lei pe lună.
Indexarea din ianuarie 2027 recuperează banii pierduți?
Nu în totalitate. O indexare de 7,3% ar duce o pensie de 2.500 de lei la 2.682,5 lei, iar una de 12% la 2.800 de lei, însă, dacă inflația de la finalul lui 2026 se apropie de prognoza BNR de 5,5%, niciuna nu readuce puterea de cumpărare din 2024. Banii neprimiți în lunile de îngheț nu se recuperează fără o lege care să prevadă plata retroactivă.
De ce pensionarii simt scumpirile mai puternic decât arată inflația oficială?
Coșul folosit de INS reflectă cheltuielile gospodăriei medii, iar pensionarii dau o parte mai mare din venit pe alimente, utilități și sănătate. Când aceste categorii se scumpesc peste medie, inflația trăită de un pensionar poate fi mai mare decât procentul anunțat. La pensiile mici efectul e și mai apăsător, pentru că nu mai există cheltuieli la care să renunți.
De ce se spune că inflația avantajează datornicii, inclusiv statul?
O datorie sau o obligație fixată în lei valorează tot mai puțin în termeni reali pe măsură ce prețurile cresc. Statul încasează mai mult din taxe când prețurile urcă, dar plătește aceleași pensii nominale, așa că deficitul se micșorează fără o tăiere anunțată. Pentru pensionar, acesta e exact reversul medaliei.
Ce poate face un pensionar ca să piardă mai puțin?
Poate verifica decizia de pensie, pentru că stagiile sau sporurile lipsă aduc puncte în plus, iar fiecare punct valorează 81 de lei pe lună. Poate cere la primărie ajutoarele condiționate de venit, cum este ajutorul pentru încălzirea locuinței. Dacă are economii, e util să compare dobânda primită cu inflația, fiindcă o dobândă mai mică decât rata inflației înseamnă tot pierdere.
