Radu Soviani: Care sunt indicatorii de performanţă şi care este situaţia generală a Portului Constanţa, o altă participatie a Fondului Proprietatea, din punctul tău de vedere, Matej?
Matej Rigelnik: Portul Constanţa este un port excelent. Cea mai mare investiţie a mea este în Luka Koper, portul Sloveniei. Cred că aproximativ 30% din activele mele sunt acolo – probabil sunt mult prea expus din perspectiva teoriei financiare. Ar fi trebuit să reduc această expunere, dar nu am făcut-o niciodată; am continuat doar să cumpăr acţiuni, fără să vând.
În ceea ce priveşte Portul Constanţa, pot spune că am fost acolo, m-am plimbat cu autobuzul destinat turiştilor şi am văzut doar o treime din port. Este un port imens, un activ strategic major pe care îl are România. Este deja unul dintre cele mai mari porturi din Europa, dar poate fi dezvoltat în continuare. Există spaţiu de îmbunătăţire odată cu instaurarea păcii în Ucraina, motiv pentru care sunt foarte optimist în legătură cu acest activ.
Dincolo de aspectul strategic, portul are un bilanţ foarte solid, de peste un miliard de lei, ceea ce înseamnă peste 200 de milioane de euro în conturi bancare. Nu am văzut, de-a lungul timpului, multe companii atât de bogate în numerar precum Portul Constanţa şi cred că i se cuvine un viitor excepţional.
Radu Soviani: Vezi vreo ”gaşcă” acolo?
Matej Rigelnik: Auzim multe, dar personal nu am experimentat nimic de acest gen. Totuşi, este un aspect care trebuie analizat, iar pentru Fondul Proprietatea, în special pentru administratorul Franklin Templeton, acesta este un element care trebuie avut în vedere.
Radu Soviani: Florian, cum vezi această participaţie la Portul Constanţa şi dacă ceea ce vrea să facă statul – adică aplicarea aceleiaşi reţete, ascunsă iniţial în cazul participaţiei Fondului la Aeroporturi Bucureşti – ar fi potrivită sau nu? Care ar fi condiţiile?
Florian Munteanu: Primul lucru pe care trebuie să îl conştientizăm este că Portul Constanţa reprezintă un activ fenomenal, strategic, atât din punct de vedere al afacerii, cât şi al importanţei sale, nu doar pentru România, ci şi pentru Uniunea Europeană, iar România trebuie să profite de acest avantaj. Este cel mai mare port de pe flancul estic al Uniunii Europene la Marea Neagră, astfel încât potenţialul său este fenomenal. Or, acest potenţial poate fi valorificat prin transparentizare, prin listare la bursă, şi…
Articol preluat automat din Sursa Originală
