Asta-i o bagatela. O sa faca misto de noi si din Cosmos.
Eram mica si nu-l pricepeam iar el era la TV si la radio si-l ascultam si ma uitam la el de fiecare data. Andrei Gheorghe transmitea prin modulatia vocii, prin spirit si prin prezenta lucruri mai presus de ce poti intelege din niste cuvinte de om mare, tu copil fiind. Poate e si pentru ca mi se parea un barbat extraordinar de sexy si misto si pentru ca vocea lui era la fel ca el. Uite si-acum o aud.
Apoi m-am facut si eu om mai mare si mi s-a conturat admiratia pentru oamenii care coloreaza in afara conturului, si mi s-a parut mie ca Andrei Gheorghe e unul din ei. Un nebun frumos si necesar, un sarcastic, un onest, unul din cei care nu pleaca capul, ba din contra, un om din ala care extragea chintesenta din orice si ti-o arunca in fata, si te facea sa razi si sa plangi in acelasi timp. Andrei Gheorghe transa prin cuvinte si-l iubeai sau il urai, dar cum dracu sa-l urasti pe Gheorghe? Esti tampit?
Andrei Gheorghe e un monument, e o necesitate, e contragreutate, e spirit din ala liber cu adevarat, e miserupism din ala bun, e un guerillero in cel mai onest sens, e lejer vocea constiintei unora dintre noi si e si mijlocul prin care idei si stari si viziuni pe care n-ai fi niciodata in stare sa le scoti din capul ala al tau ies la suprafata si te fac sa te simti validat.
Multumesc, Andrei Gheorghe, ca nu ma lasi sa ma multumesc cu ce-mi dau astia. Esti intruchiparea mea de guerrillero
