Oricine are un adolescent în preajmă știe cât de dificil poate fi să purtăm conversații despre lucruri esențiale. Curajul, în special, e una dintre acele teme care sună adesea prea abstract sau prea „de manual”, prea serios pentru vârsta la care totul trebuie să fie cool și relevant.
Dar iată că uneori găsim căi neașteptate de a ajunge la inimile lor, și literatura fantasy scrisă de tineri pentru tineri poate fi chiar o astfel de cale.
Când cuvintele noastre nu mai ajung
Încercăm să le vorbim despre responsabilitate, despre a face alegeri dificile, despre a merge înainte chiar când ți-e frică. Dar adesea cuvintele noastre se lovesc de un zid invizibil. Pentru că noi, adulții, vorbim dintr-o lume care pare îndepărtată de realitatea lor.
Spunem „curaj” și ei aud „încă o lecție”. Spunem „ai încredere în tine” și ei văd doar încă un sfat neadaptat problemelor lor concrete.
Aici intervine ceva fascinant: povestirile. Mai exact, poveștile în care personajele trec prin aventuri extraordinare, dar au fricile și nesiguranțele lor foarte concrete. Și când aceste povești sunt scrise de cineva care abia a trecut prin adolescență, conexiunea devine și mai puternică.
O carte scrisă la 19 ani despre a învinge frica
„Drumul spre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan este exact acest fel de povestire care construiește punți. Mihai avea doar 19 ani când a pus pe hârtie această aventură, ceea ce înseamnă că era încă destul de aproape de temerile și provocările vârstei adolescenței. Și asta se simte în fiecare pagină.
Protagonistul, un băiat de 13 ani numit Mihai, descoperă într-o zi că lumea pe care o credea familiară ascunde secrete uimitoare. O groapă dintr-o fabrică abandonată devine portalul către o aventură care îl va testa în moduri pe care nu și le-ar fi imaginat vreodată.
Și aici vine frumusețea: nu este vorba despre un erou pre-fabricat care știe instinctiv ce să facă. Este vorba despre un copil obișnuit care face greșeli, care se îndoiește, care uneori vrea să renunțe.
Curajul nu înseamnă lipsa fricii
Unul dintre cele mai valoroase mesaje din această carte, și motivul pentru care poate deveni un instrument excelent în dialogul cu adolescenții, este că redefiniește complet conceptul de curaj.
În paginile acestei povești, curajul nu este absența fricii. Mihai se teme. De multe ori. Se simte copleșit, nesigur, chiar înfricoșat de ceea ce urmează.
Dar continuă. Își asumă responsabilități pe care nu le căuta. Își pune prietenii înaintea propriei siguranțe. Ia decizii dificile, uneori greșite, dar învață din ele și merge mai departe. Asta este definiția reală a curajului, nu imaginea Hollywood de super-erou fără frici.
Când discutăm cu un adolescent despre carte, putem porni exact de aici. Îi putem spune ceva de genul: „Ți-ai dat seama cum Mihai se teme dar tot merge înainte? Asta e curajul adevărat. Nu că nu ți-e frică, ci că acționezi în ciuda fricii.” E mult mai autentic decât să le spunem „fii curajos” fără context, fără să le arătăm cum arată asta în practică.
Prietenia ca sursă de putere
Un alt aspect remarcabil al cărții este modul în care relațiile dintre personaje oglindesc perfect dinamica prieteniilor din adolescență. Sunt momente când echipa lui Mihai se ceartă, când nu sunt de acord, când fiecare vrea să facă pe cap lui. Dan, unul dintre paznicii lui Mihai, pare inițial superficial, obsedați de mâncare și glume proaste. Heather, cealaltă paznic, este directă uneori până la agresivitate.
Dar tocmai aceste imperfecțiuni îi fac reali. Și tocmai în mijlocul acestor diferențe și conflicte, se construiește ceva solid. Învață să aibă încredere unii în alții. Își acoperă reciproc spatele. Se salvează unul pe celălalt, fizic și emoțional.
Pentru un adolescent care se confruntă cu propriile provocări sociale, cu dinamica complicată a prieteniilor de vârstă, acest lucru rezonează profund. Le arătăm, fără să predăm, că forța vine din comunitate, că nu trebuie să fie perfecți pentru a fi valoroși în ochii celorlalți, că adevărații prieteni rămân lângă tine chiar și când faci greșeli. Și poate asta e cea mai importantă lecție, pentru că toți ne simțim vulnerabili la un moment dat.
Eșecul ca parte a călătoriei
Ceea ce mi-a plăcut în mod special la această carte este că nu urmează formula clasică de „eroul reușește de fiecare dată”. Mihai pierde bătălii. Face alegeri proaste. Uneori strategiile lui eșuează spectaculos. Pierde arme importante, pierde chiar brățara dimensională care era esențială pentru misiunea sa.
Dar nu se oprește acolo. Găsește alte căi. Improvizează. Cere ajutor. Recunoaște când nu poate singur. Și asta este o lecție incredibil de valoroasă pentru adolescenți, care trăiesc într-o lume a rețelelor sociale unde toată lumea pare perfectă și de succes tot timpul.
Când vorbim cu ei despre carte, putem sublinia exact aceste momente. Le putem spune: „Vezi cum Mihai a pierdut armele și toată lumea credea că e sfârșitul? Dar el nu a renunțat. A găsit altă cale.” Astfel construim împreună înțelegerea că eșecul nu este final, ci doar o etapă în proces. Că toți ne lovim de obstacole, și asta nu ne face mai puțin capabili sau valoroși.
Familia imperfectă și căutarea identității
Un element emoțional puternic din poveste este relația complicată a lui Mihai cu familia sa. Tatăl absent, mama care ascunde secrete, sora pe care nu o cunoaște cu adevărat. Și apoi descoperirea devastatoare că tatăl său este tocmai marea amenințare împotriva căreia luptă.
Adolescența este, în esență, o perioadă de redefinire a relațiilor cu părinții. E momentul când îți dai seama că adulții din viața ta nu sunt perfecți, că au propriile lor lupte și limite.
Pentru un tânăr cititor, această dimensiune a poveștii oferă un spațiu sigur să exploreze propriile sentimente complexe față de familie.
Discuțiile care pot porni de aici sunt profunde și necesare. Nu despre dragoni și magie, ci despre cum te simți când descoperi că părinții tăi nu sunt super-eroii pe care îi credeai.
Despre cum navighezi loialitatea când cineva drag îți face rău. Despre cum construiești cine ești tu independent de așteptările familiei. Sunt conversații dificile, dar importante, și cartea oferă un pretext natural pentru ele.
Unde găsim cartea și de ce merită investiția
Vestea bună este că această carte poate fi achiziționată ușor online de pe Carturesti.ro, făcând-o accesibilă pentru orice părinte, profesor sau adult care vrea să construiască punți către lumea adolescenților. Nu e doar o carte de citit, ci un instrument de comunicare.
Imaginați-vă: în loc să încercați să purtați „discuția serioasă” despre curaj și responsabilitate (și să vedeți ochii rulând în cap), puteți citi împreună sau separat această carte și apoi să discutați natural despre alegerile personajelor. De exemplu, îl puteți întreba: „Ce ai fi făcut tu în locul lui Mihai când a trebuit să aleagă între a-și salva prietena sau a proteja armele?” Brusc, conversația devine mai puțin despre „ce ar trebui să faci” și mai mult despre explorarea împreună a dilemelor morale. Devine un dialog, nu un monolog.
Magia lecturii împreună
Am observat că multe dintre cele mai valoroase conversații cu adolescenții nu sunt planificate. Apar spontan, în momente neașteptate, atunci când găsim un teren comun.
Literatura fantasy oferă exact acest teren comun. Nu mai ești părintele care predică sau profesorul care evaluează. Ești pur și simplu doi oameni care discută despre o poveste care v-a captivat pe amândoi.
Și în aceste momente de autenticitate, mesajele despre curaj, despre a face ce e corect chiar când e greu, despre a avea încredere în tine, trec natural. Nu sunt lecții impuse, ci descoperiri împărtășite. Poate tocmai de aceea rămân cu ei mult mai mult timp decât orice sfat direct pe care l-am putea da.
Literatura fantasy scrisă de tineri pentru tineri are o putere specială. Cartea lui Bradu Mihai Dan demonstrează asta cu prisosință. Este o aventură palpitantă, plină de acțiune și magie, dar în același timp este o poveste profund umană despre creștere, despre depășirea fricilor, despre asumarea responsabilității.
Pentru noi, adulții care încercăm să rămânem conectați cu adolescenții din viața noastră, cărți ca aceasta sunt comori neprețuite. Ne oferă un limbaj comun, un set de referințe partajate, un mod de a vorbi despre lucruri importante fără să sune a predică. Și chiar dacă uneori ni se pare că nu ne mai ascultă, că sunt într-o lume complet diferită de a noastră, o poveste bună ne poate aduce înapoi împreună.
Așa că poate următoarea dată când vreți să purtați o conversație despre curaj cu un adolescent, în loc să începeți cu sfaturi directe, începeți cu o poveste. Cu o carte care vorbește limba lor, care înțelege temerile lor, care le arată că pot fi eroi chiar și când se îndoiesc de ei înșiși. Rezultatele ar putea să vă surprindă pe amândoi. Și cine știe, poate veți descoperi că aveți mult mai multe de discutat decât ați crezut.
