Într-o țară în care paradoxurile se întâlnesc la fiecare colț de stradă, iar utopiile economice sunt mai frecvente decât trotuarele netede, apare figura candidatul Călin Georgescu, un predicator al distributismului și resuveranizării, care pare să fi descoperit cheia prosperității universale. Sau cel puțin așa ne lasă să credem. Într-un discurs plin de metafore obscure și declarații solemne despre suveranitatea națională, Georgescu își propune să transforme România într-o oază de independență economică și spirituală, cu o monedă națională lipsită de dobândă și o clasă mijlocie de peste 90%. Ce ar putea merge prost?
Distributismul: Mirajul unei economii perfecte
Visul lui CălinGeorgescu se sprijină pe un concept economic străvechi, distributismul, o idee romantică, dar fundamental anacronică. Această teorie, născută în epoca în care scriitorii britanici G.K. Chesterton și Hilaire Belloc credeau în utopii rurale, promite o distribuție echitabilă a proprietății productive. În teorie, sună ca un paradis economic; în practică, este ca și cum ai încerca să construiești o catedrală pe nisipuri mișcătoare. Candidatul Călin Georgescu ignoră cu grație realitatea economiei globale complexe și interdependente, promovând o viziune în care România ar deveni un fel de gospodărie cooperativă autosuficientă.
În timp ce Georgescu vorbește despre „întărirea spiritului comunitar” și eliminarea conflictului dintre muncă și capital, rămâne un mister cum această utopie ar funcționa în practică. Să ne imaginăm o Românie cu „bani fără dobândă”: băncile ar închide rapid porțile, investițiile străine ar dispărea, iar antreprenorii ar transforma economia în ceva mai apropiat de o piață de vechituri decât de un motor competitiv european.
Suveranismul și riscul autoizolării
Sub masca resuveranizării, Georgescu avansează o agendă suveranistă care, dacă ar fi implementată, ar putea izola România pe scena internațională. Retorica sa, adesea apropiată de extrema dreaptă, sugerează o ruptură cu Uniunea Europeană și NATO. Într-un context geopolitic marcat de războiul din Ucraina, retragerea din aceste structuri ar fi o rețetă sigură pentru dezastru. Fără protecția NATO, România ar deveni vulnerabilă în fața agresiunilor externe, iar fără acces la fondurile europene, economia ar suferi o colapsare accelerată.
Georgescu nu doar că subminează aceste alianțe esențiale, dar propune și o naționalizare ambiguă a Băncii Naționale, transformând-o într-un fel de sanctuar anti-globalist. Această viziune, de o ingeniozitate cel puțin dubioasă, pune în pericol siguranța financiară a unei țări care deja se luptă cu instabilitatea economică.
Călin Georgescu: Un profet al incertitudinii
Sub masca idealismului, candidatul Călin Georgescu promovează un amestec de populism economic și dezinformare strategică. De la citate atribuite lui Rothschild până la teorii despre o monedă „de plastic”, discursul său flirtează constant cu zonele gri ale adevărului. În loc să ofere soluții concrete pentru provocările actuale ale României, Georgescu alimentează o viziune utopică care ignoră realitatea complexităților economice și geopolitice.
Așadar, în timp ce visul distributist promite să transforme România într-o oază de prosperitate, implementarea sa ar putea să transforme țara într-un deșert economic. Sub bagheta lui Georgescu, „resuveranizarea” riscă să devină sinonimă cu izolare, stagnare și, în cele din urmă, un faliment politic și economic pe care nici cel mai entuziast susținător al său nu l-ar putea explica. Dar, cum spunea și bătrânul Rothschild – sau poate nu –, totul începe cu moneda. Sau cu lipsa ei.
