Istoria ne-a învățat că România, de-a lungul veacurilor, a oscilat între mari imperii, căutându-și locul între influențele externe care i-au modelat destinul. Astăzi, în plină Europă integrată, ideea unei „Românii independente”, care să se ridice la statutul de „Elveție a Estului”, este promovată de Călin Georgescu, un lider al suveranismului contemporan. Dar dacă istoria are vreun cuvânt de spus, acest scenariu nu doar că este lipsit de fundament, ci poate să ne împingă într-un recul istoric devastator.
Președintele Călin Georgescu: O întoarcere la trecutul izolaționist?
În ipoteza în care Călin Georgescu ar ajunge președintele României, ne-am putea trezi într-un experiment periculos de întoarcere la epoca interbelică, când discursurile naționaliste și izolaționiste au pregătit terenul pentru regimuri autoritare. „România trebuie să fie suverană, să iasă de sub dominația colonialistă a Uniunii Europene”, susține Georgescu. Însă, asemenea naționalismului excesiv al anilor ’30, aceste idei ignoră fragilitatea unui stat mic, prins între marile interese geopolitice.
De altfel, istoria a demonstrat că suveranitatea absolută este un mit atunci când vine vorba de state precum România. Între Imperiul Otoman, Rusia țaristă și Austro-Ungaria, România a supraviețuit numai prin alianțe strategice și jocuri diplomatice abil conduse. Astăzi, parteneriatul cu Uniunea Europeană joacă același rol vital. În absența acestuia, România ar putea fi împinsă în sfera de influență a unor puteri care nu au ezitat niciodată să profite de slăbiciunile noastre.
O economie bazată pe „viziuni” și nostalgii
Propunerile economice ale președintelui Georgescu par mai degrabă un capitol desprins din manualele de istorie de la începutul secolului XX. „România trebuie să își folosească resursele proprii, să trăiască din pământul și bogățiile sale”, afirmă acesta. Dar exact această logică a autarhiei a fost cea care a împiedicat modernizarea economică în perioadele istorice când am refuzat să ne deschidem spre lume.
Elveția nu este un model doar datorită neutralității sale, ci pentru că și-a construit o economie bazată pe inovare, colaborare și deschidere. În schimb, viziunea Georgescu seamănă mai mult cu un plan cincinal al Uniunii Sovietice, unde idealurile de independență economică au condus la izolare și sărăcie.
Lecțiile trecutului: Rusia și jocurile de influență
„România trebuie să își refacă relațiile strategice cu Estul”, spune Georgescu, sugerând un parteneriat „de suflet” cu Rusia. Istoria ne oferă un avertisment clar despre ce înseamnă o astfel de apropiere. De la rapturile teritoriale din secolul XIX până la dictatura impusă de regimul comunist după 1945, relația cu Moscova a fost rar una avantajoasă pentru România. Propunerile actuale ale lui Georgescu nu par să ia în calcul lecțiile amare ale trecutului, ci mai degrabă promovează o versiune idealizată a unui parteneriat care ne-a adus, de fapt, suferință.
Fără Uniunea Europeană: Un salt periculos înapoi
Dacă România ar părăsi Uniunea Europeană sub conducerea unui președinte precum Călin Georgescu, istoria ne-ar arăta consecințele directe: izolare economică, vulnerabilitate geopolitică și un regres cultural. Modelul său economic și politic este, de fapt, o întoarcere la un trecut romanticizat, dar lipsit de realism. Fără Europa, România nu ar deveni o Elveție cu sarmale, ci un stat vulnerabil, prizonier al vechilor umbre istorice.
Lecția este simplă: istoria nu iartă pe cei care ignoră progresul. Viziunea lui Călin Georgescu ne-ar putea aduce aminte că am mai fost pe acest drum – iar finalul nu a fost niciodată unul fericit.
