Povestea inmormantarii este si povestea bogatiilor si a mosiilor. Cel mai cunoscut exemplu de morminte magnifice sunt piramidele egiptene, construite in jurul anului 2400 i.Hr. Pana in prezent, forma si dimensiunea locului de inmormantare reflecta adesea rangul social al defunctului. Ceremoniile funerare difera si ele in consecinta.
La nivel mondial se pot distinge doua tipuri principale de inmormantare: inmormantarea cadavrelor complete si incinerarea. Este interzis ca musulmanii si evreii ortodocsi sa fie arsi. Cu hindusi si budisti, adica predominant in Asia, este considerat de la sine inteles. In lumea crestina nu a existat alternativa la inmormantare timp de secole, deoarece era considerata o conditie prealabila pentru o inviere.
Crestinii ingropau mortii langa relicve si construiau cimitire in jurul bisericilor. Cele mai bune si mai scumpe locuri erau cat mai aproape de sanctuar, cripte privilegiate chiar si in casa lui Dumnezeu. Penniless a ajuns in morminte comunale neimpodobite. Inca din Evul Mediu, aceste cimitire au devenit prea mici. Cu reforma de la inceputul secolului al XVI-lea, cimitirele au fost mutate la periferia oraselor sau in exterior.
Iluminismul a eliberat din ce in ce mai mult modul de a trata mortii de ideile bisericilor. Cimitirele municipale, precum si agentii de pompe funebre private si-au preluat partial sarcinile. Primul crematoriu din lume a fost deschis la Milano in 1876, iar primul crematoriu doi ani mai tarziu in Gotha, Turingia. Intre timp, numarul incinerarilor l-a depasit pe cel al inmormantarilor cu aproape 70 la suta. Biserica Catolica a permis incinerarile doar din anii 1960.
Astazi numarul lor este cu greu mai mic in zonele catolice decat in regiunile protestante. Primul columbarium catolic a fost deschis in 2010 intr-o fosta biserica din Hanovra. De atunci, urnele au fost pastrate acolo in camere mici individuale.
In zilele de azi, inmormantarile sunt mult mai usor de facut datorita firmelor specializate, ca si https://www.funerare.ro/.
Tendinta de incinerare este legata si de formele moderne de inmormantare. De exemplu, inmormantarile in padure sunt posibile numai in legatura cu incinerarea. De asemenea, o urna este scufundata in mare pentru inmormantari pe mare. Cu toate acestea, aceste asa-numite inmormantari naturale reprezinta doar o mica parte din inmormantari.
Este mai important ca costurile incinerarii sa fie mai mici, in special pentru monumente, morminte si ingrijire. Multe cimitire municipale ofera acum si inmormantari sub copaci sau in pajisti. In unele tari nu este permisa pastrarea urnelor acasa, in alte tari, cum ar fi Elvetia, se aplica reglementari mult mai liberale.
O inmormantare este transferul cadavrului sau al cenusii unui defunct (eventual si un animal) intr-un loc fix, determinat in final, in pamant sau raspandirea cenusii in natura. O inmormantare include de obicei o ceremonie religioasa sau seculara de doliu. Exista diferente izbitoare intre inmormantare si incinerare in special.
Inmormantarea este adesea echivalata in termeni colocviali. Incinerarea in sensul strict al cuvantului este asezarea urnei, in timp ce inmormantarea se refera la asezarea in pamant. In ceea ce priveste istoria lingvistica, termenul de inmormantare este folosit inca din secolul al XV-lea.
Importanta inmormantarilor
Inmormantarea are loc de obicei intr-o capela a cimitirului sau, in functie de conditiile locale, intr-o biserica. Aici exista cateva reguli ale casei de respectat si de asemenea, exista anumite ore la care inmormantarea se poate petrece.
La inmormantarile catolice, in functie de obiceiul local si de dorintele celor indoliati, in biserica parohiala se tine o sarbatoare euharistica sau o slujba inainte sau dupa slujba de inmormantare. In multe parohii catolice, inmormantarile sunt acum facute si de laici instruiti. Ei nu pot organiza o sarbatoare a Euharistiei, dar o slujba in biserica parohiala, poate. Astazi, multe rude incep sa combine slujba si slujba de inmormantare.
La inmormantarile protestante, slujba are loc de obicei ca parte a serviciului de inmormantare. Multi antreprenori de pompe funebre ofera acum si camerele lor indoliate pentru ceremonie, in care dorintele rudelor si, daca este necesar, vorbitorului si pastorului pot fi adresate in mod flexibil. Sala de inmormantare a unei pompe funebre este ideala pentru o slujba de inmormantare cu inmormantare ulterioara pentru a insoti sicriul sau urna pana la mormant.
Rudele apropiate stau de obicei in primele randuri ale salii de doliu. Ei urmeaza sicriul sau urna pe drumul catre mormant dupa vorbitor sau pastor. Cortegiul funerar se desfasoara in tacere, acest lucru este valabil si pentru cei indoliati care pleaca la sfarsit. Conversatiile personale sunt nepotrivite in acest moment. Ceremonia poate fi insotita de o biserica sau de un vorbitor liber.
Rudele care au puterea sa faca acest lucru pot organiza singure slujba de inmormantare sau pot ajuta, de exemplu, citind o poezie. Costurile pentru un serviciu de inmormantare variaza foarte mult – in functie de dorintele si ideile celor indoliati.
Rudele pot influenta de obicei muzica cu oratorul sau pastorul funerar, ca parte a planificarii si organizarii ceremoniei funerare. Piesele de muzica care au fost importante pentru decedat dau ramas-bunului o nota personala. Majoritatea salilor de doliu sunt echipate cu un sistem de muzica sau functionarul furnizeaza un sistem de muzica.
Rudele si prietenii pot insoti si slujba de inmormantare cu un spectacol muzical. Daca se intentioneaza sa cante ceva impreuna, este important sa se distribuie partituri si versuri. Pentru o slujba de pomenire mai elaborata, se recomanda o fisa tiparita cu un curs al slujbei de pomenire.
Se obisnuieste ca la mormant sa mai fie rostite cateva cuvinte sau sa aiba loc binecuvantarea. Vorbitorul sau pastorul este primul care isi ia ramas bun de la decedat. Ocazional, acesta este urmat de un acompaniament muzical suplimentar.
Apoi cele mai apropiate rude vin la mormant sa-si ia ramas bun. In multe cimitire este obiceiul ca un cos sa fie disponibil la mormant pentru ca cei indoliati sa-l arunce in mormant. In plus, rudele pot comanda flori individuale de la o florarie. Un cos cu petale de flori este deosebit de potrivit pentru urne sau morminte pentru copii. La inmormantarea copiilor decedati, unii parinti vor baloane albe sau porumbei sa se inalte spre cer in semn de speranta.
