Intiparita probabil undeva in ADN-ul nostru, ca o sete nebuna de adrenalina, fascinatia vitezei, cu perfidia-i caracteristica, reuseste uneori sa suprime ratiunea si prudenta. Tocmai de aceea mi-am dorit sa gasesc o scoala de soferi unde cei care predau pentru categoria A, fie A1 sau A2, sa aiba darul de a face elevul sa inteleaga tot ceea ce vine la pachet cu experienta moto, nu doar ce se intampla la nivel senzorial.
Am inceput cu o cercetare online, am scris frumusel scoala de soferi Brașov categoria A si m-am apucat sa citesc cum descriau oamenii componenta dedicata motocicletelor, indiferent de capacitatea cilindrica. Deloc surprinzator, am constatat ca lucrurile erau oarecum standardizate, ceea ce e si firesc. Asa ca am zis sa trec la urmatorul nivel, am selectat primele 5 scoli dupa criterii de promovabilitate si mi-am propus sa le fac cate o vizita, astfel incat la finalul saptamanii sa imi pot forma o parere avizata, dupa ce am discutat fata in fata cu oamenii.
Rezultatul? Doua companii unde oamenii erau orientati catre atragerea viitorului elev cu orice pret, pentru ca toata lumea traieste vremuri grele si are nevoie de bani. Nimic despre responsabilitatea conducerii unei motociclete, dar mult despre cat de misto e libertatea pe care ti-o da. Doua companii unde comunicarea era un discurs corect, dar destul de steril, in care lucrurile respectau intocmai proceduri, ceea ce era deja un progres. Si o singura scoala, Instructorul Meu, unde dialogul a inglobat toate punctele esentiale din punct de vedere al sigurantei, dar si un soi de discutie ca de la dascal dedicat la invatacel, in care instructorul ce imi inspirase incredere de la bun inceput a demonstrat ca si-a ales bine meseria. O discutie despre cat e de greu sa conduci un motor in Romania, despre cat e de periculos mai ales, despre cum esti singurul responsabil de propria ta viata, pentru ca nimeni nu te fereste de nimic.
In caz ca va intrebati pentru ce am facut toate aceste eforturi, raspunsul e simplu, am un adolescent in dotare, incantat peste masura de ideea de a conduce o motocicleta, care nu o sa creada in veci ce ii spune maica-sa si pe care nu am de gand sa il privez de vreo bucurie din cauza temerilor mele. Dar pe care in acelasi timp vreau sa il stiu in siguranta. Oricata incredere as avea in el (si am destula), as vrea sa aiba de-a face cu oameni seriosi, bine pregatiti, capabili sa ii vorbeasca pe limba lui, nu cu discursuri moralizatoare care devin zgomot de fond de la prima fraza.
Acum asteptam sa vina majoratul…
