Numirea si revocarea membrilor Curtii europene

    79

    Judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt alesi de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, cu majoritate de voturi, dintr-o lista restransa de candidati prezentata de fiecare stat membru al Consiliului Europei. Candidatii trebuie sa fie juristi cu cea mai mare consideratie morala si sa indeplineasca conditiile necesare pentru exercitarea functiilor judiciare inalte sau sa fie jurisconsulti de competenta recunoscuta (articolul 39.3 din conventie).

    Juramant

    Inainte de preluarea mandatului, judecatorii depun urmatorul juramant sau declaratie solemna, la prima sedinta la care Tribunalul se intruneste in sesiune plenara, iar judecatorul este prezent sau, daca este necesar, in fata presedintelui Tribunalului: Consultanta-CEDO.ro este locul in care poti obtine ajutor.

    “Jur” – sau «declar solemn» – “ca imi voi exercita functiile de judecator cu onoare, independenta si impartialitate si ca voi pastra secrete deliberarile”.

    Incetarea mandatului

    Judecatorii sunt alesi pentru un mandat de noua ani care nu este reeligibil si se vor incheia la implinirea varstei de 70 de ani. De asemenea, acestia pot fi eliberati din functie in cazul in care ceilalti judecatori decid, cu o majoritate de doua treimi, ca judecatorul nu mai indeplineste conditiile necesare pentru a fi unul (articolul 23 din conventie).

    La 1 august 2021, varsta de 70 de ani se modifica si nu este indicata in acord, ci adauga ca cerinta de a fi propus, in calitate de candidat, de catre un stat membru o varsta maxima de 64 de ani si 11 luni. In perioada 1-1-2022 nu mai au varsta maxima de pensionare, dar trebuie sa fie propusi in functie odata cu intrarea protocolului numarul 15.

    Competenta

    Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu poate judeca nici o presupusa incalcare a drepturilor omului, dar trebuie indeplinite urmatoarele cerinte:

    • Ratione loci: O plangere poate fi depusa in cazul in care s-a suferit o incalcare a drepturilor omului pe teritoriul statelor care au ratificat CEDO.
    • Ratione materiae: Este necesar sa se invoce si sa se justifice in mod adecvat incalcarea unuia sau a unora dintre drepturile recunoscute in CEDO, nu este suficient sa se faca un argument generic sau abstract cu privire la CEDO.
    • Ratione temporis: Numai evenimentelecare au loc dupa intrarea in vigoare a CEDO in statul in cauza pot fi urmarite penal, dar cererea poate fi introdusa numai daca statul respectiv a acceptat competenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
    • Ratione personae: Statele si orice persoana, persoana fizica, ONG sau grup de persoane, indiferent de nationalitatea, resedinta sau starea civila, care sunt victimele directe au legitimitate activa; iar statele care au ratificat CEDO au legitimitate pasiva (actul prejudiciabil trebuie sa fie responsabilitatea statului, adica comisa de o anumita administratie sau de un agent dependent de aceasta, nu de o persoana fizica sau juridica privata).

    Cerinte de eligibilitate

    Curtea Europeana a Drepturilor Omului va respinge cererea daca nu sunt indeplinite urmatoarele conditii: Cerinta temporara: Cererea trebuie depusa in termen de 6 luni de la ultima notificare sau decizie interna (articolul 35 din Regulamentul nr. 35). Perioada se reduce la 4 luni, de la intrarea in vigoare a Protocolului nr.15 de modificare a Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    Cum au aparut drepturile omului?

    Unele notiuni de dreptate prezente in legea si religia antica sunt uneori incluse retroactiv sub termenul „drepturile omului”. In timp ce filozofii iluminismului sugereaza un contract social secular intre conducatori si conducatori, traditiile antice au derivat concluzii similare din notiunile de drept divin si, in filosofia elenistica, din dreptul natural. Samuel Moyn sugereaza ca conceptul de drepturi ale omului este impletit cu simtul modern al cetateniei, care nu a aparut decat in ​​ultimele cateva sute de ani. Cu toate acestea, exista exemple relevante in epocile antice si premoderne, desi popoarele antice nu aveau aceeasi conceptie moderna despre drepturile universale ale omului.

    Reformele lui Urukagina din Lagash, cel mai vechi cod legal cunoscut (cca. 2350 i.Hr.), este adesea considerata a fi un exemplu timpuriu de reforma. Profesorul Norman Yoffee a scris ca, dupa Igor M. Diakonoff, „majoritatea interpretilor considera ca Urukagina, el insusi nu din dinastia conducatoare de la Lagash, nu a fost deloc reformator. Intr-adevar, incercand sa stopeze invadarea unei autoritati seculare in detrimentul prerogativelor templului., el a fost, daca trebuie aplicat un termen modern, un reactionar”.

    Autoarea Marilyn French a scris ca descoperirea pedepselor pentru adulter pentru femei, dar nu pentru barbati reprezinta „prima dovada scrisa a degradarii femeilor”. Cel mai vechi cod legal existent astazi este Codul Neo-Sumerian al Ur-Nammu (cca. 2050 i.Hr.). In Mesopotamia au fost emise si alte cateva seturi de legi, inclusiv Codul lui Hammurabi (cca. 1780 i.Hr.), unul dintre cele mai cunoscute exemple ale acestui tip de document. Prezinta reguli si pedepse daca acele reguli sunt incalcate, cu privire la o varietate de chestiuni, inclusiv drepturile femeilor, drepturile barbatilor, drepturile copiilor si drepturile sclavilor.

    Civilizatia din Africa de Nord-Est a Egiptului Antic a sustinut drepturile fundamentale ale omului.  De exemplu, faraonul Bocchoris (725–720 i.Hr.) a promovat drepturile individuale, a suprimat inchisoarea pentru datorii si a reformat legile referitoare la transferul proprietatii.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.